La festa de San Pietru |
![]() |
![]() |
![]() |
Poesia salentina |
Venerdì 29 Giugno 2012 16:27 |
San Pietru ede ‘na festa de culori, de luci, de profumi e de sapori; quantu mi piace quandu ‘rriva la stagione e bbisciu muntare la parazione! De ‘nu viculu a ll’addhru, de ogni vanda, se sentanu le note de la banda : ogni loggia e balcone a ll’apertu diventa comu ‘nu grande concertu; ogni corte, ogni chiazza, ogni via, se anima d’incantu e de magia. Ede comu nu sentimentu già pruvatu, ca ritorna de lu tiempu passatu.
Lu cchiù speciale pe’ ogni famija, ede lu giurnu de la viscija: lu vintottu giugnu, dopu la funzione, de la Chiesa Mathre esse la prucessione e ‘rriva finu a lle casine cchiù luntane lu sonu festosu de le campane. Monaci, prevati, confratelli e consorelle de le cungreche, chierichetti e verginelle ca s’anu fattu la prima comunione, vanu secutandu la prucessione.
Lu bustu de San Pietru, de lu Seicentu, lu dese Don Lorenzu Mungiò, tuttu d’argentu, e la statua de San Paulu, è statu stabilitu, la porta a spaddhra ‘na famija de Culumìtu. A rretu a lli santi, cu tutti l’onori, l’autorità, lu sindacu e l’assessori; mmienzu a lli tamburi, de l’addhra vanda, ave lu scemu ca secuta la banda e lu sacrestanu, cu ‘nu buccacciu, de retu, ccoje l’offerte pe’ San Pietru.
‘Na fiata venìanu ddhre povere cristiane ca la taranta pizzacava sotta a lle suttane, quandu a campagna, cu lla fagge a mmanu, sotta a llu sole ccujìanu lu cranu. Scapiddhrate, su lli thraìni, la matina le purtavanu a San Paulu, a Galatina, cu lla speranza ca pe’sta discrazia lu Santu li putìa fare la crazia. Ci l’ave viste comu se sturtijàvanu, dice ca suffrìanu de veru, e nu cabbàvanu! Se vidìa unu cu lla camisa culurata, comu ‘na diavula ssìa ‘na tarantata de la cappella d’umidu e de tanfa, e se menava cu llu scaranfa ! Se dice puru mòi, quando unu stè agitatu, ca la taranta l’ave pizzacatu!!!...
A lla funzione, le cristiane la matina si fannu vientu cu ‘na cartulina; ‘na zzingara crida finu a llu schiaccu: “Ci vole le cuceddhre pe llu tabaccu!?!”. E a ci la farina sape ‘mpasta, li vinde li fierri pe lla pasta. “Coccu friscu, cupèta, passatiempi, scapèce, lupini, nuceddhre, semienti!!!”. Lu “cratta-cratta”, cu ll’essenza culurata, ìnchie li bicchieri de cremulata. De coste a lla bancarella de nuceddhre, ficurìne, ventaji, zacareddhre: tante fileddhre russe, gialle, verdi, vianche, comu li culori de le tarante!
La sera de San Pietru, pe’ tradizione, a Galatina se mangia lu spumone. Ma fra tutte, la cchiù antica usanza ede cu sse bacia la pethra santa, a ddhru San Pietru se ssettau, sfinitu, cu sse riposa, fore a Santu Vitu. Ogni famija, pe’ soddisfazione, si mangia li primi frutti de stagione: su lla banca, tajatu a feddhre, friscu friscu, tene lu primu sargeniscu e li primi culumbi de lu sciardinu, ccoddi la matina prestu, cu ll’uncinu.
A menzanotte, lu meju spettaculu se dduma a ncielu comu pe’ miraculu e se scatena tra le luci e li rumori ‘na cascata de mille culori. Ogni fiuru se apre a ncielu e poi scumpare comu ‘na stella cadente inthru mmare, finché l’urtimu focu sparatu vene ‘nghiuttutu de lu cielu stellatu!.... |