Amore materno
Era nna sira tardu de sciuetia
sulu sulu a casa sta turnaa,
de picca ia lassata la fatia
allegru e spensieratu fischiettaa.
Lu mundu nu mme paria filu malvaggiu
ma chinu de bellezza e de bonta’
perfinu lu ientu nu tenia curaggiu
cu llea l’urtime fronde all’arveri
e duce duce fiataa.
La luna chianu chianu sta
bbessia,
la prima stella a ncelu tremulaa,
quand'eccu se presenta all'ecchi mei
nna scena ca me enchiu de indignazzione
de disgustu de pena e de pieta’:
Nnu uastasone st’attia nna ecchia
ca pereddha nu sse defendia
decia sulu china de terrore:
“Basta, basta, Ronzinu, mmalecore!”
Ma quiddhu de ddha ricchia nu ssentia,
cu cauci e pugni a nterra la stise
e comu segni de vita cchiui nu ddia
ni lliau li sordi e a mpauta se li mise.
Nu nciddi cchiui
lu sangu all’ecchi m’ia tuttu salutu,
me nvicinu, lu zziccu pe giacca
ddo pugni ni sferru,
iddhu cerca cu scappa
ma ieu lu trattegnu,
a nterra se mina,
pe anche lu tegnu
ni storcu le pete,
li sordi rrubbati cu rraggia ni lleu.
Ma eccu pe razzu me sentu terare
me giru e cce bisciu:
la ecchia tremante de terra s’ia ausata
la esta de sangu s’ia tutta llurdata
ncurante de tuttu a mienzu se minte
la manu me pigghia e chiangendu ripete:
“Nu nni fare male, nu nni fare male,
figghiuma ete!”
Poi se ngenucchia
de terra cerca lu ntisa
e se lu ncarizza.
Nu pozzu uardare
a ncore me sentu nna pena e nna stizza!
Me lluntanu pensandu:
tuttu a stu mundu e’ buscia,
nna cosa de buenu lu signore ni dese,
nna cosa rande senza pretese
ma ni nde ccurgimu sulu quandu e’ tardu,
percio’ la trattamu senza riguardu.
Lu celu intantu s’ia enchiutu de stelle
la luna d’argentu maestosa avanzaa
nna stella piccinna cchiui de mille fiammelle
mmienzu all'autre cchiui' randi brillaa.
***
Natale
Quando li rre maggi iddera
ddha stella ca lucia
e bbenchìa l’universu te splendore
dìssera: “Ha natu, ha natu lu Messia,
ca ete te lu mundu Salvatore”.
Se misera an camminu
e quando rriara a llu paise
a ddu Erode regnaa
ni dissera: “ Canusci, Ssignuria,
lu lecu ddunca è natu lu Messia?”
“ No” ni respuse, “ ete la prima fiata
ca nde sentu parlare,
ca lu sentu numerare
ma se lu ttruati
me lo comunicati
cussì ieu puru lu pozzu adorare”.
Camenara e camenara li rre Sapienti
e llu ttruara sutta alla grotta
ddunca ancora stia.
Oru argentu e mirra ni dunara
ngenucchiati ddrha nnanti allu Messia,
ma alla reggia de Erode nu turnara
percè capera ca iddhru sta mentia
e ulia lu mamminieddhru cu llu ccia
ca cu perda lu regnu sou temìa.
Ieu nu tegnu nienti cu nni dau
allu Signore
ma ulia cu ssenta ste parole:
“Stuta lu fuecu
ca arde e consuma
l’amore e lu core”.
Allu Mmamminu n’autra preghiera
Ogghiu ni fazzu:
cu ni lassa contenti stare a nvita,
cu lla ggente stescia tutta unita
Cristiani o nun Cristiani nun divida.
***
LA NNAMURATA MIA
La nnamurata mia osce se sposa!
La isciu mara mara ca se este,
la uardu e chiangu
ma iddhra nu me sente.
Allora me nvicinu chianu chianu,
la mbrazzu, la ncaririzzu e nni suspiru:
“Ndaticchia mia, fuei maru stu destinu!
Lu Padreternu nun ibbe cumpassione
de ddo vagnoni ca se ulianu bbene
e nni fice ppruare amare pene.
Te rrecuerdi… nfacciata allu balcone
tutte le sire alle ottu me spettai,
ieu, lassata te pressa la fatia,
rria’ puntuale all’angulu e fescaa,
poi salia a quattru a quattru li scaluni
e rriatu a menza scala te mbrazzaa.
…E cci se pote scerrare te ddhra fiata
ca ni scoprera ca ni sta asammu
ddo misi ni proibbera cu bbessimu,
ddo misi de luntanu ni uardammu.
…E te rrecuerdi te quandu ieu cadii te la fatia
e rimasi sei misi intru allu liettu?
Tie ogne giurnu enìi me bagnai
te lacrime lu piettu.
… E te rrecuerdi te ddhr’autra fiata…
Beh, lassamu perdere
mo te sta spuesi n’autru
e de l’amore nesciu t’ha scerrata!
Nna lacrima ni scinde sulla esta
ca chianu chianu se sta sci’ mentia
e ieu me sentu lu core ca me zzumpa a mpiettu
pe llu rimorsu e pe lla gelusia.
Allora cercu te neu cu me la mbrazzu,
ma iddrha nu me ite e sse lluntana
ieu la secutu, la stringu
ma riescu sulamente…
cu nni mmou n’angulieddhru
te la este.
Cce pozzu fare…
Su mmuertu e nu me sente,
ma poi penzu ca quarche cosa
pozzu ancora fare:
me trasformu a ientu
ni giru nturnu nturnu
e chianu chianu
ni ssucu la facce e l’ecchi
tantu amati
ca te lacrime d’amore
s’ia mmuddhrati”.
***
Caru amicu
N’anticu proverbiu
caru allu potere
dice ca “l’Essere sta nell’avere”.
Ma ieu ca vivu mienzu alli pezzienti
dico ca è megghiu cu nun aggi nienti.
Nu tieni ricchezze, nu tieni poteri
ma certu tieni amici sinceri:
quiddhi ca te ticenu allu besegnu:
“Lu bene ca m’ha fattu nu me lu tegnu”.
Ma su cci pote veramente cuntare
Ci s’à ccattatu amici e parienti,
ci ha dispenzatu cariche e onori a tanti fetienti
e alli mbrugghiuni ha fattu favori
quando era potente e sull’allori?
Seneca lu disse ddomila anni rretu:
“Magna servitus est magna fortuna”
(Nna rande furtuna ete nna rande servitù).
Ahi pueri ricchi, pueri naecanti
intru lu mare maru te la vita
cu pozzanu lu potere mantenire
tocca cu tegnanu sordi a nun finire .
Amicu miu, nun bogghiu cu te sfuttu,
lu sacciu cce te sienti
quandu a fine mese rri^ cu mille stienti.
Ma uei mintere la soddisfazione
Cu biessi libberu e cu pueti ticere a tutti
quiddhu ca sta piensi:
alli politici, alli fausi amici, allu governu
all’amministrazione?
Se poi ha fattu bbene senza ccerchi ricompensa
se ha fatiatu sempre cu cuscienza
se le lacrime te l’ amici ha’ ssucatu
se te lu male ca t’hanu fattu t’ha scerratu
e te rrecuerdi sulu te ddha fiata ca t’hanu iutatu
ha stipatu intru alla mattra nnu tesoru
ca ale cchiui te ddo quintali d’oru
ca né li latri né li nimici cchiù tristi
né li putienti
Te potenu rrubbare o fare nienti.
***
Ci rrubba picca...
Don Pippi intru alla chiesia
nnanti a Cristu an Cruce
cussì se lamentaa:
“Signore, dicenu ca
ci rrubba picca ae a ngalera
e ci rruba mutu face carriera
ieu nu bbulia cu penzu
ca è propiu peccussine
ma comu te spiechi,
Ssignuria,
ca ci tice la verità
nu bbe creduto
e ci dice lu fausu
è secutatu?
Le galere su chine
te extracomunitari
e te gente ca bba rrubba
pe mangiare
e ci ha misu su lla strata
tanta gente
se la passa llecramente.
Quarche cosa nu funziona,
sienti a mmie.
Forsi t’ha ncaddhisciatu
cu ni llei te li uai
ca nui facimu
e perciò n’ha lassatu
a llu destinu
ca nui stessi
n’imu frabbecatu?
Ma ieu te preu:
dinne a Patrita
cu nde fazza
quarcheduna te le soi,
nu dicu cu ni manda lu diluviu
o cu SSignuria scindi n’autra fiata
fra de nui
ma cu ognetunu
se ddurmisca moi
e cu sse ddisceta
facimu tra bint’anni
senza odiu, senza cuerre
e senza nfanni.
Pe lla verità
mo ca ci sta penzu
nu su propiu sicuru
ca tra bint’anni
le cose cangianu deveru,
me sta recordu
ca trent’anni rretu
t’aggiu fattu sta stessa prechiera
e te certu nun bbè cangiatu
propiu nienti
anzi su aumentate le cuerre
li latri, li mbrugghjuni
e li delinquenti.
SSignuria
cu ddha legge
te lu libberu arbitriu
n’ha rruenati
percè ha lassata tutta a nui
la responsabilità te le peccati.
Perciò Te preu:
libberani te lu male
e a cci ni coverna
llea l’idea te onnipotenza
se no tra picca rriamu
ca per ricunuscenza
nu sulu le beddhe strei,
ca rendenu llecra la residenza
ma , comu ddhu romanu
mperatore,
puru nnu cavallu
lu face senatore.
***
Figghiuma se sta sposa
Ni l’aggiu dittu a figghiuma
ca ole cu se sposa:
“Lu matrimoniu, saccilu,
nu mbè nna nuula rosa.
Doppu li primi misi
se ncigna a rrozzulare
e dopu ddo,tre anni
cuminci a bbastemare:
“Ci me la fice fare
cu me sposu a quista,
oh, la ccappai trista,
nnu ssape cucenare,
pe nnienti se la mmersa
e ieu comu nnu fessa
ni cercu puru scusa
se la isciu depressa.”
La dumineca, poi, ete nna trasçedia,
tie uei bbiti
a santa pace la partita
e iddha se lamenta e rita
ca l’unicu giurnu te svagu
lu passi te sulu
nnanti a lla televisione ssettatu,
ca iddha tutta la semana ha fatiatu
e ae puru dirittu
cu bessa, cu sse squaria
e biscia gente,
quistu cerca sulamente.
Tie cu te la lliei te nanti
ni dici :
« Iessi cu mammata o cu nn’amica. »
Iddhra te respunde rraggiata:
“ Su zzita o mmaretata?”
Pe lla verità
nun ha lassare a lla mugghiere
troppa libertà.
Le fimmene te moi suntu spruntine
nun ci ole nienti
cu lassanu la casa e lu maritu
pe nnu megghiu partitu
o se quarche masculu
malentenziunatu
ni dice ddo palore duci,
alla ragione cchiui nun le nduci.
Perciò, aggiu dittu a figghiuma:
“Sientime a mie,
nu te nzurare,
moi nu bbete
comu alli tiempi mei,
ca se ulìi nna fimmena
te lì prima spusare,
moi ddenta cumpagna te vita
e appena te ncaddhrici
o la passione è finita
senza rancore, senza rumore
senza carte bbollate
ognetunu pigghia autre strate.”
“Papà, – m’ha respustu –
cce cunsigli me sta dai,
ieu me sta sposu crai.
Ni ogghiu bbene
alla Floriana mia
e bbeddha e bbona
e uei cu la perdu ?
Largundesia!”
“Eccu, puru li numi su cangiati,
prima le fimmene se chiamanu
Ndaticchia, Carmelina, Cuncettina, Nunziatina,
tutti numi te la Matonna,
ca te dianu nnu certu affidamentu… »
« Cce centra stu commentu. »
« Ccentra, ccentra, la fimmena
nu tenia tanti riδδi pe lla capu,
sse ccuntentà te nnu carizzu,
te nnu asu,
moi te nde dice de tutti li culuri
se alla festa soa nu nni purti li fiuri
e te rita nnanti a tutti quanti
se nu la tratti cu lli guanti.”
“Bbasta, papà, me sta mpaccisci!”
“Aggiu capitu, nu me sta cridi
uei propiu cu patisci,
ma se uei capisci
comu se trasforma
mugghiereta
tra bint’anni
socrata ha uardare,
statte sicuru
ca ddenta comu a iddha
tale e quale.”
“Papà, me sta faci perdere tutta la puesia…”
“Cce puesia e puesia,
uarda lu socru tou
cu ddha mugghiere
comu ha ddentatu.
Ddhu pueru disgazziatu
ha perdutu la uce
nu parla e nu musce .”
“Papà, nu te preoccupare
ieu nu nci ccappu,
quandu isciu la maleparata
cchiuttostu me nde scappu…”
“Sine, quandu è troppu tardu…”
Piccinni mei, ca uliti bbu nzurati,
lu matrimoniu
è megghiu cu llu rimandati.
La convivenza
ete nna magnifica truata,
appena quarche cosa te ae storta
sbatti la porta
e pigghi nn’autra strata.
***
Lu migrante
Lu ttruai intru allu purtune te casa mia
scusu a nn’angulieddhu,
dddurmesciutu,
era niuru comu a nnu craune
ma parìa nn’aceddhru
te lu nidu cadutu.
Era nna sira te state
ma facia friddu e ientu,
tuttu te paru me parìu
te sentire
nnu lamentu.
Me nvicinai, lu uardai
ma iddhru nu me etiu
nè me sentiu
intru allu sennu
chiangia,
e a mmie
me parse ca decìa:
“Mamma mia!”
Pruai nna stritta a llu core,
pensai a llu tolore
te ddhra mamma luntana
ca l’ìa istu partire
senza cu bb’aggia speranzia
cu lu pozza cchiui etire.
Penzai a ddhri spenturati
ca se mintenu a mare
su nna bbarca scasciata
pe nnu stuezzu te pane.
Canuscenu sulu la fame,
la guerra, la carestia
e cu la finiscenu
cu ddhru straziu
e ddhra ngunìa
hanu ddunca ccappa e ssia.
Li spinge la fete,
e lu periculu
nu nni ferma lu pete.
Lu vagnone apriu l’ecchi
e me uardau,
se mpaurau
e fice pe scappare
poi se fermau,
turnau a rretu,
la manu me pigghiau e,
quasi chiangendu, in dialettu
me disse:
“Tie sinti mamma,
nu me cacciare
ieu nu fazzu male.”
Intru te mie penzai:
“Simu nui bbianchi
ca bbu imu sempre fattu male.
Ne li tiempi ntichi
bbu imu strappati te la terra oscia
e bbu imu lliatu la libertà,
bbu imu nvasu lu paise
e purtatu quasi sia la civiltà
fatta te sfruttamentu, guerre,
fame e nfamità.”
“Nu te preoccupare - ni dissi
scuncertata-
uei nna cuperta
uei mangi?”
Me fice segnu te none,
me tisse ca lu crai ìa partire
cu ccogghia
prumitori
intru a lle terre
te Foggia. |