La ecchiezza (De senectute) |
![]() |
![]() |
![]() |
Poesia salentina |
Sabato 15 Dicembre 2012 07:09 |
nna cumbersazione, ni dissi ca alla chiazza, la matina ia ttruatu nn’amica, la Cosimina, ca tutta presciata m’ia cercatu: “ comu me ttrei? m’ha dittu la Dora ca su ringiovanita”.
“Nu te fidare - ni repusi – quando nn’amica se complimenta pe l’aria toa giovanile ole ddire ca sta pensa ca l’eta’ t’ha rimbambita perce’ uei te scundi l’anni cu nnu picca te russettu e ricchi panni."
“Perce’ me sta mmini peccussine a nterra, cce t’aggiu fattu cu me faci tanta guerra?”
“Lu veru amicu nun bbe’ quiddhu ca te scunde la verita’ ma quiddhu ca te parla cu onesta’.”
Nu mme pare, dissi allu Peppinu, ca la Cosimina ha gratitu sta precisione anzi aggiu uta la mpressione ca nu bulia cchiui cu continua la cumbersazione.
Ma dimme cce mportanza tene l’età? Puru li ecchu, se rifletti Pproanu diletti.”
"Cce sta dici – me respuse lu Peppinu -
La cosa cchiu’ brutta quando ddienti ecchiu ete ca rumani giovane intru allu piettu. Iti nna beddha stria e te zzumpa lu core, te sienti l’ardore comu a bint’anni, ma su fausi inganni.
Cu l’anni lu corpu perde le forze se scatinanu tutti li tolori tocca te privi de tutti li piaceri, nu puei mangiare quiddhu ca uei percè nu riesci a ddeggerire né bbiere, né fare l’amore né zzumpare, timme de echhiu cce campi a fare? “
“Cce sta dici? Li giovani tenenu la spertezza, ma li ecchi la sapienzia.”
“Quistu ete nn’autru rande ngannu, cu lla ecchiezza nu se conquista la sapienzia ma sulu nnu picca te sperenzia. Però ddienti suspettusu, dispettusu fastitiusu e petulante.”
“Nun bbè questione te l’età: quiddhu ca te giovane sinti te ecchiu ddienti.”
“Chianu chianu nu te recuerdi nienti te le cose presenti e picca capisci e sienti.”
“Sulu se te lassi scire te ecchiu pueti nfessalire, se la mente cuntinua a lavurare
de tuttu te pueti nteressare: te li problemi de lu statu
te l’arveru c’ha chiantatu te quiddhu c’ha semmenatu. Se la vita ha vissutu cu onore ccogghi alla ecchiezza li frutti te l’amore.”
“Nu me convinci la ecchiezza ni lassa cchiu rughe intru ca fore: ci vive a lengu ite mute cose ca nu mbole.”
“Pe mmie è tutta sperenzia, crisce la canuscenzia e bbè cchiù forte te la gioentù se cu tegna fede alli doveri nu bbae paura e se te la morte nu se nde cura.”
“Eccu, sta dici buenu, li ecchi nu se nde curanu te la morte, percè su rassegnati sannu ca alla fine te la vita su rriati.”
“Cce ncete te tantu grave, cchiù te nvicini alla morte e cchiù te pare ca a finitu de naicare intru allu mare tempestusu te la vita pe trasire finalmente a nnu portu a ddu nisciunu rita, addù nu pueti cchiui pigghiare te uai nnu saccu te migghiare. Lu bruttu ete quandu alla gioentù Se strappa la vita cu viulenza.
Li frutti acerbi se tiranu te l’arveri cu fatia, quiddhi maturi catenu te suli senza malatia.
Ete la legge te la vita, ete comu lu fuecu: se è forte se stuta sulu cu nna forza avversa, quando li cippi se cunsumanu trase te sulu in angunia.
Secutau a lengu la cumbersazione, ognetunu, secundu la propia cuscenzia, decia comu la penza ma alla fine te la cummestazione nu sacciu dicu ci ia raggione.
|